Când seara se lasà si toate zgomotele au "adormit", tàcerea fermecàtoare a noptii te va
face a-mi acorda putin din timpul tàu, pentru a da atentie micutelor mele rânduri. De
fiecare datà adorm cu tine în gând, mà scol cu tine-n gând, mànânc cu tine în gând.
Dumnezeule! Ce se intâmplà cu mine?! Oare asta înseamnà sà iubesti cu adevàrat?!...
Dacà ai sti ce greu îmi este fàrà tine, poate cà intr-o zi, voi putea sà îti rostesc aceste
cuvinte in fatà...Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reusit
sà-l cuceresti si sà-l stàpânesti... Astàzi când tu, rezematà, vei citi aceste rânduri; eu mà
voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi sà fim impreunà.
Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am
cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe care acestia îi aveau.
Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare datà...Am cules pentru prima oarà un
trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtiserà încà si puritatea lui s-a oglindit în viata mea...
Am cules apoi un trandafir rosu, fàrà de care gràdina mea n-ar mai fi ràmas aceeasi.
Atunci am inteles ce înseamnà "iubirea" si tot atunci... te-am intalnit... Fàrà sà
vreau,am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una
câte una în mâna-mi càzutà în càutarea dragostei "tale" zadarnice... Am simtit cum
trandafirul cu petale transparente se scuturà, iar fiecare petalà càdea una câte una, ca fiind
lacrimile mele... Am càutat în zadar sà gàsesc în imensa "gràdinà" orice alt trandafir,
pentru cà toti se uscaserà. Atunci am cules fàrà sà vreau, pe ultimul, acela violet, care
încà nu se ofilise. Doar o petalà aruncatà, a alunecat grabità pentru a pecetlui despàrtirea
noastrà...Acum "gradina" este goalà si vântul "aleargà" de la un capât la altul pentru a da
filà cu filà viata mea si pentru a "màtura" petalele càzute...
M-am trezit într-o dimineatà cu presimtirea cà ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost
ceva minunat.Te-am zàrit pentru o clipà, dar ai dispàrut... Dar a fost de ajuns pentru a mà
îndràgosti... Si de atunci am dorit mereu sà te zàresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam
încà acel curaj. Doream sà te cunosc, sà mà cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si
imaginatia si firea mea nebunà au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai
atât de distant si totusi... atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti încà prezent în visele mele
si cred cà este de ajuns. N-as vrea sà ajungi totusi sà mà cunosti, de frica unor
deziluzii.Este de ajuns sà stii cà undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care
reprezinti tot ce e frumos...
Sunt o picàturà de ploaie strività între pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar,
ràtàcit în pàrul tàu, roua diminetii târzii incendiate de soare, secunda boabà de nisip
càzutà în clepsidra fàrà de sfârsit.Sunt firul de iarbà peste care treci acum gràbità, sunt
frunza pe care o tii îngânduratà între degete!Sunt raza de soare care îti mângâie privirea,
sunt ultima silabà pe care as dori sà o rostesti înainte de a visa si primul tàu gând... Iubita
mea, ochii tài deschid spre mine universuri, zâmbetul tàu mà îmbatà de o betie cereascà.
Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sàrutul tàu... sfârsitul unei lumi si nasterea alteia.
Iubita mea esti vis si... durere... Daca viata mea ar fi o clipà petrecutà alàturi de tine, nu
mi-as dori alta. O clipà sà mà privesti, sà îmi zâmbesti, sà mà atingi, sà mà sàruti. Te mai
astept o viatà... Si ce altceva as mai putea sà îti ofer decât doi ochi caprui, frumosi si un
zâmbet cald, care sà-ti càlàuzeascà pasii zi de zi!"
Numai Dumnezeu a putut inventa aceastà iubire. Ceva asemànàtor am visat o datà, dar
nu era la fel,pentru cà în vis portile cerului sunt deschise pentru mine. Mi-am dat seama
târziu cà viata merità tràità, dar niciodatà nu-i târziu sà te iubesc, sà îti dovedesc cà TE
IUBESC.A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parcà ne stiam
de-o viatà si inimile-au tresàrit. Iar tu de mânà m-ai cuprins, si eu stiam cà-ncepe-un vis
din care amândoi n-am vrea nicicând ca sà mai fim treziti.Iti multumesc tie iubire pentru
dragostea ta...Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceastà poveste de dragoste!"
In miez de iarnà, un gând singuratic, mà face sà încep câteva rânduri... Cum as putea sà
îti demonstrez cà CONTEZI pentru mine, cum as putea sà te fac sà îmi acorzi màcar o
clipà din pretiosul tàu timp... o clipà care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez
de noapte si douà inimi singuratice îsi dau pentru prima oarà "mâna" pentru a forma ceva
atât de frumos, ceva numit DRAGOSTE!Seara se lasà si odatà cu ea gândurile mele se
îndreaptà càtre cineva pentru care eu exist... Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea
ce conteazà pentru mine... esti TU"
Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare divinà, e ziua în care altarele cad si nu
mai existà luminà. Prin labirintul noptii merg, dar nu existà scàpare; spre lumina firavà
alerg si totul în calea mea moare...Mà simt ca un înger murdar un înger cu aripi tàiate
cersind iertarea în zadar... în fata usilor inimii tale ferecate!Viata e frumoasà când esti
alàturi de mine, viata e frumoasà când plouà afarà si e cald în casà când îmi soptesti cà
mà iubesti si simt cu drag cà tu nu îmi lipsesti..."
Stau si privesc cerul înstelat si parcà o stea îmi zâmbeste... Stau si mà intreb oare acea
stea esti TU?Nu voi stii niciodatà asta... Acum esti departe si senzatia de pustiu mà
cuprinde, mà dominà, mà terminà... Oare cât timp va mai trece pânà când te voi putea
strânge iar în brate... cât? Doi pescàrusi zgribuliti de frig cautà un loc, un adàpost... Afarà
e frig, asa cum e si în sufletul meu pustiu... care te cheamà tot mai intens. Ei au gàsit pânà
la urmà un adàpost... Oare îl voi gàsi si eu...?Mirosul rece, dar proaspàt al diminetii mà
înaltà undeva sus, în încercarea de a ajunge la tine... dar,în ciuda eforturilor mele, nu
reusesc... Esti departe de mine, esti prea departe, mult prea departe...Cu ochii aproape
adormiti, mà intreb cât am sà mai am de asteptat... cât timp vom mai sta departe unul de
celàlalt... Imaginea ta îmi inundà mintea mea agitatà...apari ca un înger, mult prea sus ca
sà te pot atinge... Te uiti la mine cu blândete, îmi zâmbesti, si...dispari! De ce?Intr-un colt
al camerei mele te vàd... si mà intreb dacà esti vis sau realitate, dacà încà mai visez sau
m-am desteptat... Prefer sà nu aflu ràspunsul la aceastà întrebare niciodatà...Nu pot crede
cà te-am gàsit in sfârsit...si cà totusi nu suntem fiecare clipà împreunà...Nu am crezut
niciodatà cà voi pàti asta... sà te gàsesc si sà te pierd totodatà!"
Vântul imi furà o lacrimà,... e lumina trecutului, iar ochii tài ca douà licàriri de stele...
càldura mâinilor... O clipà si apoi, nu mai conteazà... Stau întins pe malul màrii si adierea
vântului mà face sà simt vibratia dragostei ce ne leagà...Strigàtul inimii tale se aude în
depàrtàri... mà cheamà la ea... Marea îngânà cuvintele tale rostite odatà, care acum s-au
dispersat în negura uitàrii... In noaptea asta, te simt un pic mai aproape de mine... Luna
rotundà stà de veghe, vegheazà la dragostea noastrà... si îmi sopteste cà si tu mà iubesti
tot atât cât te iubesc si eu... Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie fata, mà simt tot
mai slabit când te stiu departe de mine... Luna ingânà si ea cuvinte magice, parcà rupte de
realitate, cuvinte ce se regàsesc parcà în adâncul sufletului meu...Fàrà tine mà simt pe un
drum fàrà sfârsit ... Un drum care parcà nu se mai terminà niciodatà... Incerc sà merg mai
departe, dar totul mi se pare un abis... în care mà tot afund si oricât as incerca sà mà înalt,
simt cà nu mai am scàpare...
0 comments:
Post a Comment