Din momentul din care te`am vázut, am simtit si am aflat în adâncul inimii mele o poftá
nebuná sá-ti dezváluiesc amorul, dorind sá-ti fac mii de juráminte în genunchi si
privindu-te în paradisul inimii mele, sá-ti zic: ... asta e partea frumoasá si dulce a inimii
mele unde tu vei fi cráiasa sufletului meu si fácându-te fericitá îti voi pune frumos printre
florile care mai îmbátátoare si dulci, pe o parte mân, iar pe cealaltá puterea tainicá a
amorului si tot odatá fala puternicá si împreuná vom face ca din iubirea noastrá sá se
nascá o frumoasá si nemuritoare ... dragoste ce nu va párási sufletele noastre nici în viata
în care eu o sá fiu un înger pázitor, pe veci al táu, iar tu vei fi zâna albá a iubirii; cea care
îmi va dárui pe veci o iubire eterná cum în viatá nu va exista nici pe pámânt si nici
altundeva...
Dacá as putea sá fac parte din inima ta mácar un minut, sá pot sá aflu dacá esti aláturi de
mine pe veci, as putea sá mor în pacea iubirii tale si dacá tu ai putea sa pátrunzi în inima
mea, cea care existá numai pentru cá tu existi, nu cred cá ai mai putea pleca si vei rámâne
pe veci nemuritoare în cerul senin si plin de dragoste ... #Dragostea mea iubito... atunci as
fi fericit pe veci ... Dacá as putea sá îmi pun o dorintá înainte sá plec din preajma ta
iubito, sá plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea pliná de iubire, ca în
momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângá inima mea, aceea ar fi sá te mai am odatá
la inima mea si sá plângem pentru despártirea care ne va separa pe veci si sá ne
dezváluim sufletele dornice de iubire, sá le împreunám pentru o ultimá dragoste de
neuitat... nesfârsitá. De as putea sá retráiesc tot ce a fost frumos în aceastá dragoste eterná
as dori sá trec prin tot ce ai însemnat tu pentru mine, si ráu si bun pentru a nu uita
niciodatá înfátisarea ta si privirea pe care mi`o aruncai în clipele în care ne uneam si
deveneam o singurá persoaná ce avea câte ceva de la amândoi: frumusetea nemuritoare a
chipului táu luminat de iubire si tot ce am eu mai pretios, dragostea mea pentru tine ... Tin
sá`ti spun o prea frumos simbol al iubirii mele, cá nu esti singura care suferá din pricina
dragostei, si eu sunt la fel, poate chiar într-o situatie mult mai dureroasá, aceea de a iubi si
sá nu fi iubit, tu mácar ai avut persoana iubitá lângá tine cu suflet si corp. .. eu nu am avut
decât corpul táu pentru ca sufletul si gândul táu este în altá parte... acolo de unde nu stiu
dacá se va mai întoarce. Eu sper, si sper cá într-o zi inima ta îmi va apartine si voi putea fi
fericit asa cum ai fost tu atunci când ai avut dragoste lângá tine.Vreau sá stii cá din inima
mea nu vei dispárea niciodatá si mai cred cá odatá, mácar odatá te vei gândi si tu la
mine... si la tot ce tu însemni pentru mine, adicá totul, adicá viata, adicá iubire si sperante
(sperante cá te voi putea avea mácar un minut la inima mea), adicá lacrimi vársate pentru
tot ce a fost si ce nu a fost, adicá într-un cuvânt poate te vei gândi vreodatá la singurátatea
pe care mi-ai dat-o uitându`má si înlocuindu-má cu o altá persoaná... oare te iubeste mai
mult ca mine?... Mai vreau sá spun cá îti doresc sá fi iubitá tot atât de mult precum te
iubesc eu pe tine, poate chiar mai mult ... pentru cá meriti ... pentru cá atunci când vei
pleca nu voi mai putea sá-ti ofer umárul meu pentru a plânge... chiar dacá nu ai plâns
pentru mine... am fost fericit, dar nu pentru nefericirea ta... ci pentru faptul cá am
descoperit o nouá Gabriela, una care iubeste si care dá dovada cá poate iubi, dar din
pácate în inima ei nu este loc si pentru mine, pentru #Dragostea mea ... Nu îti doresc
decât bine în viatá si fericire, iar ceea ce mie nu mi-ai oferit (#Dragostea ta)... sá poatá
avea oricine si sá se bucure de ea asa cum meriti tu ... Vreau sá te rog încá odatá sá nu uiti
cá existá si va exista cineva care te va astepta întotdeauna si din inima cáruia nu vei pieri
nici atunci când voi urca acolo sus, acolo unde totul e bine... acolo unde e numai iubire,
dar degeaba dacá... nu e iubirea ta... te rog nu má uita... te rog nu má párási... te rog sá má
iubesti (desi acesta e un vis care nu va deveni realitate)... Te iubesc... te iubesc... nu mi te
pot scoate din minte si nu mi te pot scoate din inimá... de acolo unde ai intrat si nu vei
mai putea iesi nici atunci cánd ea nu va mai putea dárui nimic... dar de fapt ea de acum nu
mai poate oferi nimánui loc în ea, acolo unde e frumos... acolo unde e senin... si acolo
unde e plin de iubire...Má bucur cá ai avut încredere în mine si mi-ai spus tot ceea ce te
chinuie... desi în acele clipe am crezut cá ne-am unit..., dar un lucru e sigur... am suferit
aláturi de tine... aláturi de cea care ar putea sá má facá fericit... si aláturi de unica care îmi
poate dárui ceea ce e mai pretios pentru mine... dragostea ta...Dáruieste-mi mácar pentru
un minut iubirea ta... si promit cá nu vei regreta... promit cá nu vei uita... si promit cá nu
mi-o vei mai lua... promit cá nu te voi uita... si promit cá... vei fi printesa inimii mele...
vei fi simbolul dragostei mele... vei fi floarea vietii mele... si vei fi cerul planetei mele...
Dacá nu má vei primi în inima ta... în viata ta... în palatul viselor mele... îti promit cá nu
má voi lása... cá nu voi ceda... cá voi lupta pâná la moarte (moartea inimi mele)... chiar
dacá stiu cá nu te voi putea avea... nici în cele mai frumoase vise ale gândiri mele...Ai
pláns pe umárul meu... ce frumos suná... desi nu e adevárat am crezut pentru o clipá cá
má iubesti... cá má doresti... dar... vise... vise neadevárate... dar... totusi... a fost frumos...
frumos... ca într-un vis pe care mi-l-as fi dorit... pácat... pácat pentru dragostea pe care tio
port... pe care o meriti...si pe care vreau sá ti-o dáruiesc... dar inima ta o respinge... o
loveste ucigátor... inima ta o bagá într-o adâncá suferintá... într-o nepásátoate
chinuintá...TE IUBESC... si sá nu uiti... TE IUBESC... dar... dar ce mai conteazá...
degeaba... oricât as încerca... nu, nu voi reusi... nu voi reusi sá-mi îndeplinesc un vis... un
vis care má dominá de un secol... ce un secol... o viatá... asa îmi pare..., dar pácat...
pácat... Dacá as putea mácar odatá sá-ti ascult inima cum îti bate... cum pulseazá în loc de
sânge... dragoste... o dragoste pe care nu o voi întâlni niciodatá... pácat... pácat cá nu îmi
apartine... pácat cá nu pot s-o apár de suferinte... de dureri... si de supárári... pácat...E
noaptea singurátáti pentru mine... e noaptea fárá sfârsit... e noaptea ucigátoare... e ultima
noapte când mai pot visa cá te voi avea... pácat... e un vis... m-am trezit din visul visurilor
mele... pácat... si ce frumos era... stii... má iubeai... má tineai în brate... má IUBEAI... ce
frumos suná... pácat... mare pácat... a fost frumos..., dar nu mai e... a fost un vis... pácat...
doar un vis...Stii... mai bine as muri decât sá stau... departe de tine... sau prefer sá plec
undeva... departe de dragostea mea... departe de tine... pácat..., dar degeaba... o sá mor
degeaba... pentru cá nu o sá te uit... nici acolo... puterea iubirii ce o simt pentru tine... e
mare... e nemárginitá...,dar... pácat... sufár dupá tine... má gândesc la tine... unde esti...?
...de ce nu esti cu mine...?...da ...înteleg... nu exist pentru inima ta... nu exist pentru tine...
nu tráiesti pentru dragostea mea... nu esti a mea... pácat... esti dáruitá de inima ta... dar nu
mie... nu mie... ci lui... oare te iubeste mai mult ca mine... a... da... înteleg... tu îl iubesti
pe el... pácat... de ce oare mai exist...?... de ce oare a fost scris sá apari... sá apari în viata
mea..., dar nu aici e suferintá...da ...nu aici... ci acolo... acolo unde ai plecat... si de unde
nu te-ai mai întors... pácat... de ce nu am si eu loc acolo... acolo în inima ta... a... da... e
ocupatá... aha... înteleg... nu am loc... pácat...Da` oare de ce mai exist?... de ce îmi apari
în fatá?...a ...da ...îmi e scris... da... îmi e scris sá sufár... dar de ce? ...cu ce am gresit...
da... poate... poate cá nu am putut... nu a fost scris... nu a fost scris sá te întâlnesc mai
devreme..., dar totusi..., îti multumesc... îti multumesc cá existi... da... stii si tu...: TE
IUBESC... sunt nebun... nebun dupá tine... da ...înteleg... nu se poate... da ...stiu... apartii
alcuiva..., dar de ce,... de ce nu e scris sá îmi apartii mie?... de ce tocmai lui?...nu
înteleg...
Dragostea mea,
Simt cã orele care mã tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secundã o resimt
reverberând în inima mea rãpusã si renãscândã. Mã trezesc si adorm în fiecare zi numai
cu gândul la tine si dorul pe care îl simt în pieptu-mi se zbate neîncetat precum argintul
viu. Pare de necrezut, însã mi-e dor de tine chiar si atunci când te strâng în brate, ca si
cum aceste corpuri fizice ar sta ca barierã în calea fuziunii noastre extatice. Te simt cu
intensitate chiar dacã esti plecatã si sufletul meu trãieste la unison cu tine toate bucuriile
si toate întristãrile tale, oriunde te-ar cuprinde ele.
Tin strâns lângã piept hainele tale, într-un strigãt mut care te vrea lângã ele. Mã gândesc
la mine, la cel care eram si de care nu mai îmi pasã, toate egoismele mele mãrunte parcã
s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai dãruit-o. Nu mai sunt omul care
eram si am senzatia cã am devenit un fel de zeu, ridicat în slavã de intensitatea iubirii
dintre noi.Fiecare minut în care suntem împreunã mi se pare a contine toatã viata-mi cu
întregul ei sens. Clipele de iubire sunt atât de lungi si în acelasi timp atât de scurte…
Uneori as vrea sã îti pot fi pandantiv pentru a mã cuibãri permanent lângã inima ta
...Iubirea inimii mele, vino în bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care
Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a dãruit-o! Te iubesc nesfârsit!
Visele mele sunt fulgi de západá, când ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt
simple amintiri, desertáciuni. Visele mele s-au pierdut în timp printre atâtea dureri...,
suferinte.... Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea însási este un vis crud, poate un
cosmar? Când omul înceteazá sá mai viseze, atunci el înceteazá sá mai tráiascá, sá mai fie
om. Visele mele sunt amintirii..., amintiri dulci..., amintiri amare. Visele mele poartá ca o
povará amintirea grea si tristá a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce?
Pentru ce? Ciudate întrebári într-o lume în care întrebarea nu-si mai aflá rostul. Credeam
cá totul se poate controla, pâná si sentimentele, dar m-am înselat. Oricât ai încerca, nu vei
reusi sá desávârsesti nimic. Sufletul este ca o oglindá pe care un om cu gesturi nesábuite a
reusit sá o spargá. Acum este în zadar efortul de a mai încerca sá repari ceva. Toatá viata
vei umbla dupá cioburi încercând ca într-un joc de puzzle sá le unesti. Nu vei reusi si asta
o stii dar continui sá ignori. Prin gând îmi trec mii de fragmente de vise... acum
imposibile. Niciodatá gândul nu-ti va fi mai real, numai dacá tu îi vei da valoare si sens.
Iubirea e ca o picáturá de rouá de pe un trandafir care se topeste timid sub razele
soarelui.
Plâns al inimii...
Viata este frumoasá si e pácat sá trecem prin ea, fárá sá iubim, mácar o singurá datá, cu
adevarat. Dar, în acelasi timp trebuie sá o si pretuim. Dragostea a venit pe aripi de vânt si
mi-a întins mâna ei caldá, care ardea cu nerábdare sá má atingá. Buzele ei erau umede si
pline de dorintá. Fiecare privire pe care mi-o adresa era asemeni unui fulger care-mi
strápungea inima. Si, dupá atâtea priviri, inima mea a cedat, si s-a lásat pradá dragostei.
Dar, "copilul" din mine, care încá nu stia sá pretuiascá acest dar divin, care nu vine decât
o singurá datá în viatá, a alungat acea mare tainá...a dragostei... Iar acum, dupá multe luni,
sufletul meu tânjeste dupá acea dragoste, care acum este pierdutá pentru totdeauna.
Sau poate cá mai existá un strop de sperantá si pentru inima mea întunecatá si pliná de
suferintá?!
Amintirea TA...
M-ai uitat în Universul rece si mi-ai produs în suflet haos. M-ai lásat în ecoul amintirilor
ce izvorásc din mintea înghetatá. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate în mine încercând
sá iasá la luminá... Strig în noaptea întunecatá a sufletului în care nu mai poate pátrunde
nici o razá de luminá. Sunt atât de rátácitá în labirintul singurátátii ...si nu gásesc nici o
cale de a iesi din acest haos al durerii...Am plâns când m-am trezit în prápastia adâncá din
care nu mai puteam iesi. Dar... curând nu m-am mai zbátut si totul a murit în mine. Ai
plecat... si un întreg Univers ai destrámat în doar o secundá.Nimic nu se mai zbate în
sufletul meu. A obosit de atâta frámântare. A amortit în durerea spaimei de tácere eterná.
Doar acum câteva minute erai aici sau poate... acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul
glasului si îl simt cum se amplificá, cum má înváluie, ametindu-má.De spaima cá am sá
pierd si ultimele urme ale existentei tale, încetez de a mai respira si má scufund din ce în
ce mai mult în mine. Stau nemiscatá în tácere si încetez de a mai visa eternul vis:
TU.Iarna s-a instalat în mine si m-a înghetat. O, vino...vino înainte de a muri înghetatá în
singurátate.
Gânduri...
A fost cruntá despártirea, a fost cruntá si nedreaptá. Lumina puternicá a dragostei má
urmáreste la orice pas. Aduceri-aminte, gânduri despre tine îmi hránesc neîncetat sufletul,
má tin treazá ore întregi. Atunci, la granita dintre veghe si somn îmi apari ca o umbrá
diafaná, imaterialá, o fantasmá care, pe masurá ce adorm, devine un înger îmbrácat cu
lumina soarelui. Cu pasi usori te apropii de mine gingas, capul de sânul meu ti-l rezemi.
Capul meu împrumutá lumina trupului táu încát párem douá diamante ce farmecá totul în
jur. Ochii tái cautá blând în ochii mei, cu un sárut îmi dáruiesti acea tainicá si blândá
cáldurá. Si ah! esti frumos, esti demonic de frumos. Râzi...si sufletu-mi nu se mai saturá
sá priveascá arcuirea gratioasá a trandafirilor buze, gropitele din obraji... Focul din ochii
tái este precum soarele în azurul infinit al cerului. Simt cá nu-mi ajunge eternitatea sá te
ador!
A ta romanticá ...
Toamna din mine
E toamná. Toamná cálcatá în picioare de nestatornicia vremii. Covoare de frunze grábite
pe caldarâm de pasi strânsi si grábiti...E toamná, si-n toamná a murit iubirea noastrá.
Copacul amintirilor îsi scuturá încet frunzele.
Ce minune te va aduce din nou lângá mine? Voi mai simti vreodatá trupul táu cald lângá
al meu? Voi mai simti privirea ta mângâindu-má si buzele tale sárutându-má?Toamna
credintelor, toamna deznâdejdiilor, a pustiirilor si-a pribegirilor a trecut peste noi si din
ruinele ei am rásárit: eu-fárá tine si tu-fárá mine .Ascultá viforul... e disperarea mea ce
strigá în pustiu. Priveste furtunile de frunze... e inima mea ruptá în bucáti. Gustá
picáturile ploii cáci sunt lacrimile mele pentru tine. Priveste-má, ascultá-má, gustá-má din
nou, asa cum fáceai odatá.Uitá-te la cerul toamnei si uitá-te la ochii mei ce mor. M-am
transformat în vânturile toamnei ca sá te pot gási. Dar tu nu esti.Tu nu vezi, nu simti, nu
má mai vrei... Dar eu te iubesc încá ...
Drumul lung al dragostei
Iti amintesti ce îti spuneam într-o seará când, strápungeam cu pasi repezi frigul? Iti
spuneam cá: "mi-ai apárut în calea vietii, precum apare o razá argintie a lunii, în fata unui
cálátor nocturn, pribeag, luminâdu-i drumul". Ei bine, asa este. Mi-ai apárut precum,
apare o razá de soare, dupá o iarná lungá în fata unui muritor, care, pátruns de frig, o
cautá cu disperare. Raza a venit singurá, cum ai venit tu! Raza a plecat singurá, cum ai
plecat tu!Mi-ai înfiltrat dragostea în suflet si m-ai facut sá-mi tresará sufletul si fiecare
fibrá a trupului meu. Apoi, ai plecat nepásátor, fárá motive. Gresesc, aveai un motiv: erai
iubit de o fatá frumoasá, care învátase sá iubeascá cu greu. Ai cálcat totul în picioare,
nepásându-ti cá vei distruge un suflet, care încá mai tresare la auzul numelui táu si care
înca te mai iubeste.Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amárât de dor si de
durere, dar cui sá má plâng? Cine este de viná? Sá-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei
lung, este de viná. De când îi simti gustul, nu mai poti scápa de ea. Dar pâná îi simti
gustul, e un drum foarte lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poartá
persoana iubitá.Te iubesc si te astept de cánd rásare soarele si pâná când apune, de când
rásare luna si pâná când apune: pâná se va risipi si ultima aromá din gustul dragostei ce tio
port.
0 comments:
Post a Comment